Temeri de demult

    Nu ti-am spus niciodata, cititorule, ca imi era teama copil fiind sa dorm singura sau sa inchid ochii cand erau stinse toate luminile noaptea in casa, de teama ca o sa apara cineva in camera si eu nu am sa stiu. Inchideam ochii pentru cateva secunde si apoi ii deschideam cu teama si ma uitam spre usa, iar daca era vreo raza de lumina de undeva - de obicei erau niste umbre de la becurile din strada - ma uitam atent la ele daca cunt aceleasi sau daca nu cumva se schimba. Si tot inchideam si deschideam ochii si urmaream umbrele pana ce adormeam.

    Usa de la baie nu o deschideam pana ce nu aprideam intai lumina, din acelasi motiv: acolo s-ar fi ascuns cine stie ce minunatii de animale sau monstrii ce ma asteptau pe intuneric, dar daca aprindeam lumina, dispareau ca prin minune si se ascundeau undeva...

    Nu ti-am spus nici ca de fiecare data cand mama punea aspiratorul in casa eu stateam undeva in pat sau in alta camera. Asta se intampla pentru ca mi se parea ca aparatul asta avea o putere foarte mare si poate chiar o vointa proprie (copil, ce vrei !) si ca are sa reuseasca cumva sa ma aspire si pe mine. Aspiratorul era din acela vechi, cum aveau majoritatea pe vremea aceea, nu era cu nimic deosebit si arata cam asa:

    Dar pentru mine era suficient de mare si de puternic ca sa ma tem de el, si inca mult ! Mai tarziu am inteles ce face si ca nu am de ce sa ma tem de el, ba chiar ca ar fi bine sa il mai folosesc si eu, sa o ajut pe mama putin.

    Mai erau si zile cand stiam ca am facut vreo prostie, cum ar fi ca am varsat calimara de cerneala pe covor, ca am luat vreo nota proasta, ca am ars vreo cratita de mancare, si nu stiam cum sa fac sa nu afle mama. Orele acelea cand nu stiam cum sa ma port si ce sa spun, ca sa nu trezesc nicio banuiala, desi eram singura care stia ca are ceva de ascuns.

    Si nu ti-am spus nici ca imi placea mult sa scriu in jurnal sau sa am si alte preocupari in afara de lectiile pentru scoala si petreceam multe ore la birou, uneori facand cu totul altceva decat credeau ai mei ca fac, respectiv ca as invata tot timpul ca sa fiu un elev model. :)

    Si tot asa gaseam eu cate ceva de care sa ma tem sau din care sa imi fac griji si atunci cand nu ar fi fost cazul. Si tu faceai la fel ?  

Iubire ?!

Încetează ! Încetează să-i satisfaci mecanic pofta de viață a trupului meu. Nu-mi mai săruta gâtul ars dacă nu-i adori aroma, nu-mi mai alinta sânii dacă nu le iubești gustul, încetează!

Oprește-te, nu îmi mai zgâria coastele cât nu le simți durerea ce zbate acolo și nu mă mai dori dacă nu mă simți. Am nevoie, zici tu, dar nu ca tine. Ci DE TINE. Sau poate nu. Tu ai plastifiat toată emoția erotică într-o procedură tehnică. Iubirea nu este doar atracție fizică !

Eminescu, in menoriam

Odă (în metru antic)


Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.



Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.



Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.



De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?



Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Sanie

Mi-e dor sa ma plimb cu o sanie. Sa ma urc pe ea si cineva sa ma poarte pe zapada sau sa merg pe un deal si de acolo sa o las pe ea sa ma duca pana la poale. Mi-e dor de sentimentul acela de "zbor" pe zapada si de gerul cu zapada care iti inteapa obrajii si face sa iti lacrimeze ochii. Aici nu am nici sanie si nici zapada, am doar ger, dar nu se compara cu gerul zapezii...

Sunt convinsa ca multi dintre noi au aruncata pe undeva prin camara, pod sau mai stiu eu pe unde o sanie mica si pricajita, poate ruginita, care ne enerva copiii fiind, dar care acum ne este draga pentru ca ne aminteste de zilele cand ne tot plimbam cu ea.

Noi (eu si frate-miu) aveam una atat de mica - era de fapt pentru o persoana - pe care cu greu incapeam amandoi, dar era un motiv suficient ca sa ne certam cine sa se dea cu ea sau sa ne chinuim sa stam amandoi inghesuiti doar ca sa nu o foloseasca celalalt mai mult. Ne enerva si cand trebuia sa punem ceva pe ea, ca sa nu stam direct pe lemn sau fierul respectiv si cand patura ne dadea alte batai de cap pentru ca nu statea si ne incurca in joaca. Am multe amintiri frumoase cu sania mea, pe unele dintre ele le-am mai scris pe aici, insa imi sunt la fel de dragi.

Nu stiu cand voi ajunge sa ma plimb din nou cu o sanie, ceea ce face sa imi fie si mai dor de ea...

Tie nu iti este dor de sania ta ?

Trecerea anilor

Simt cum trecerea anilor peste mine mă obligă să fac lucrurile cu mai multă responsabilitate și maturitate. Mă deranjează faptul că trebuie să fac lucruri numai pentru că la o anumită vârstă așa e normal... așa face toată lumea.

Numai că ”normalitatea mea” nu corespunde cu standardele celorlalți... Eu nu vreau să fac anumite lucruri doar că așa au făcut și alții... Cine stabilește ordinea lucrurilor în viață? De ce nu am dreptul să fac lucrurile cum consider eu și când cred EU că ar trebui făcute?

Sunt lucruri pe care aș vrea să le mai amân... sau să le fac în ritmul meu...

Nu-mi doresc să treacă anii, iar eu să fiu obligată să fac lucrurile într-o anumită ordine... De fapt am avut mereu o problemă cu... anii. Dacă era să aleg, mi-ar fi plăcut să rămân copil mult... mult mai mult timp.

Dar... m-am trezit în noul an cu vechile probleme, responsabilităţi și obligaţii... Aceiași oameni în jurul meu, cu aceleași obiceiuri... replici expirate și gesturi egoiste... oameni cu un comportament repetitiv, care mă judecă și etichetează prin experiențele lor de viață, sau modul lor îngust de gândire...

Magia Craciunului

Ajunul Craciunului este magic...colindele rasuna pretutindeni, bradul e impodobit, copiii il asteapta cuminti pe Mos Craciun, cei dragi sunt alaturi, bucatele sunt pregatite... In casa este veselie si pace, pregatirile sunt in toi pentru ziua cea mare.

In Noaptea Sfanta de Craciun Iisus S-a nascut sa mantuiasca lumea. Sa aveti inimile curate si sa va bucurati de sarbatoare ! Dorintele sa vi se implineasca, sa fiti mai buni si mai iertatori, sa va ganditi mai putin la voi si mai mult la El. Bucuria Nasterii sa va umple sufletele !

Craciun fericit si tot ce va doriti !

Orizont

"Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont."
                                                                                (Konrad Adenauer)
 
 

Puterea gandului

Priveşte râul şi ia aminte la învăţătura sa. La început este doar un firicel de apă, dar creşte tot mai mare, căci vine de la ce este mai mare şi lucrurile aşa trebuiesc împlinite. Asemenea este şi gândul cel bun si drept rânduit, el îşi face loc printre pietre şi stânci, nu ţine seama de nimic, îşi urmează drumul şi nimic nu-i stă în cale. Apă cu apă se adună, iar împreună puterea este şi mai mare.

Ia seama de taina aceasta şi nu o uita, acel firicel de apă ştie unde va ajunge, căci una este cu pământul şi toate cele ce-i vin în cale nu îl pot opri până la sfârşit. Astfel să iei seama la gândul tău unde trebuie să ajungă şi vei vedea că nimic nu stă în calea sa. Să-ţi fie gândul limpede până la sfârşit ! Multe se vor ivi în calea sa, căci firea lucrurilor din jur este mişcătoare asemeni apelor. Apă cu apă se întâlnesc, pământ cu pământ şi munte cu munte.

De ce ?

As vrea sa-mi lamuresc un lucru. De fapt cred ca este prea mult spus lamurit, pentru ca nu imi este nimic neclar, doar ca ma uimeste cum de pot unii oameni sa fie atat de porniti impotriva tuturor si apoi sa se intrebe naiv cum de li se intampla tocmai lor ce e mai rau...

Mai bine sa o luam cu inceputul, ca prea m-am aruncat fix in miezul problemei:

Stiti tipul acela de oameni isterici si vesnic nemultumiti ?! Care par mereu pusi pe scandal si care cauta nod in papura din orice ? Aceia care cred ca ei sunt perfecti si nimeni din lumea asta nu se poate ridica la standardele lor ??! Care iti lasa impresia ca vine sfarsitul lumii in orice clipa si ca nimic nu este bun si roz pe lume ? Ei bine despre ei vreau sa va vorbesc astazi.

Cunosc (nu stiu daca din intamplare sau nu) cateva astfel de persoane. Si de fiecare data cand incerc sa vad lucrurile mai obiectiv, sa las mai mult de la mine si sa nu exagerez (desi eu nu exagrez mai deloc), sa ii inteleg si sa ii ajut, sa le dau impresia ca nu sunt singuri pe lume, ca viata nu este doar o insiruire de evenimente neplacute... ei bine,  de fiecare data sfarsesc prin a-mi pune aceeasi intrebare:

Cum de reusesc oamenii astia sa nu vada unde gresesc ? De ce li se pare atat de firesc sa injure sau sa ii judece pe cei din jur ? De ce se asteapta ca lumea sa fie perfecta ? De ce se lamenteaza pentru tot ce li se intampla ? De ce se mira ca sunt singuri daca oricum nu ii suporta pe cei din jur ??! Si mai ales: de ce se mira ca soarta - sau mai bine spus Dumnezeu - ii pedepseste desi ei cer asta zi de zi prin comportamentul lor ??!!

Sunt intrebari la care nu astept neaparat un raspuns, insa ma gandesc la faptul ca totul poate fi mult mai usor pentru ei si tot ce trebuie sa faca este sa isi schimbe perspectiva... De ce oare ei nu inteleg asta ?? Viata ar fi muuult mai usoara si mai frumoasa pentru toti...

Iluzii optice

Nu stiu voua ce impresie va fac, dar mie imi plac mult iluziile optice. Sa le descopar farmecul, sa vad cumva dincolo de ce reprezinta imaginea respectiva la prima vedere, mai ales in cazul in care nu sunt dintre cele mai banale. Iata cateva cu care sa va delectati: 

Ce ai face daca ai castiga la loterie ?

Ma refer evident la pontul cel mare. Presupunand ca ti-ai luat bilete, ai nimerit numerele castigatoare si ai si banii. Ce ti-ai dori sa faci cu ei ? Ai dorinte pe care doar asa le-ai putea indeplini ?

Cred ca depinde si de suma care ar fi pusa in joc, dar iata ce mi-as dori eu daca as castiga:

- O casa micuta, dar frumoasa, eventual intr-o zona de munte sau o zona turistica (ma gandesc la Sibiu, Sighisoara, coasta Italiei, a Frantei sau a Spaniei...)

- Sa calatoresc mult, foarte mult, prin toate colturile lumii, sa cunosc oameni si locuri, sa am idee despre cum traiesc altii, sa petrec destul timp in fiecare loc astfel incat sa il cunosc putin si sa analizez viata celor de acolo

- Sa le pot oferi alor mei ceea ce isi doresc, de la diverse capricii, pana la siguranta de care ar avea nevoie.

Masina am si nu imi doresc neaparat una de fite, asa ca asta nu intra in discutie. Dar daca totusi ar mai fi ceva bani, mi-ar placea sa ii pot depune undeva si dobanda sa fie suficient de mare incat sa traiesc restul vietii fara griji si la final tot sa mai ramana din ei. Ar mai fi sa ii investesc in ceva care nu are moarte (aur, opere de arta) sau care i-ar inmulti.

Stiu ca imi doresc destul de multe, dar e dreptul meu sa visez. Si ca tot veni vorba, nu joc la loto decat foarte rar. 

Tu ce ai face cu banii ?

Oracolul copilariei

Va mai amintiti de acele caiete mari si groase, unele mai ponosite, pline de intrebari diverse, de la cele generale pana la intrebari intime sau bizare ? Care in cea de-a doua parte contineau asa-zisele amintiri, respectiv versuri, desene, pagini arse pe margine, picurate cu ceara, fiecare dupa ce reusea sau stia sa creeze, pentru ca prietenul pentru care scriai sa-si aminteasca cu drag de tine cat mai multa vreme.

Undeva in scoala generala facusem cu totii o pasiune din oracole, ale noastre si ale colegilor. Ne placea sa il dam pe al nostru ca sa fie cat mai plin si ne doream sa completam cat mai multe astfel de pagini. Devenise un mod de a iti da seama cat de popular sau iubit esti de colegi si prieteni si in acelasi timp un motiv serios de suparare daca cineva avea oracol si nu ti-l oferea sa scrii in el.

Cel mai mult imi placea cea de-a doua parte a lui, in care puteam citi si scrie fel de fel de versuri, de la cele mai banale, pana la unele care chiar impresionau. Depinde daca erau copiate de pe la altii sau daca reuseai sa creezi ceva original. Incerc sa-mi amintesc cateva catrene mai populare:

Cand va bate vantul

Peste parul tau

Sa-ti aduci aminte

De numele meu.

Esti o floare,

Esti un crin,

Esti parfumul cel mai fin.

Si ca semn ca te iubesc

Colo jos ma iscalesc.

Viata e o carte

Singura pe care-o ai,

Nimanui sa o citeasca

Niciodata sa n-o dai.

Nu iti spun Adio

Ci La Revedere

Caci Adio e prea trist

Si plin de durere.

Adevarul este ca oracolele deveneau un mod de a ne cunoaste (cati dintre noi nu incercam sa retinem numele celor care au completat si la ce numar pentru a vedea ce raspunsuri a dat cineva care ne placea sau pe care il invidiam ?) si de a crea pentru cei care reuseau mai mult sau mai putin.

Va mai amintiti daca ati completat in oracol ? Ce va placea si ce va enerva la el ?

Toamna din nou

Dragii mei, iata ca toamna a venit din nou... Nu stiu daca e bine sau nu, dar cumva asta ma lasa indiferenta. Nu am fost si nici nu imi doresc sa fiu o romantica incurabila, asa ca nu asteptam nici covorul de frunze, nici plimbarile lungi in parc. Apropo, care covor ?, ca eu de mult nu am mai vazut unul autentic...

In schimb prefer zilele si noptile toride de vara, care sigur imi vor lipsi ceva vreme de acum incolo. Nu astept frigul, nici ploile, nici lungile dupa-amieze petrecute in casa. Poate ca singurul lucru pe care il astept de la toamna e ragazul pe care mi-l da sa mai citesc vreo carte care asteapta de mult...

Nici nu vreau sa ma gandesc la zilele cand imi va fi frig de indata ce voi iesi de sub patura sau cand abia am sa astept sa ajung acasa sa beau un ceai cald si sa fac un dus fierbinte ! Sper doar sa fie inca destul de indepartate zilele astea...

Voua cum va place toamna ?

Schimbare

Nu am mai scris de multa vreme, dar nu v-am uitat. Doar ca viata are uneori intorsaturi pe care nu le astepti, dar prin care trebuie sa treci.

Vorbeam acum ceva vreme de un zbor... Ce mi se intampla acum e oarecum legat de asta, doar ca este vorba despre un altfel de zbor, unul spre alte taramuri si spre o alta viata... Una pe care o iei de la inceput.

Sa ne auzim cu bine !

Caldura mare, monser !

A venit vara si a inceput canicula. Eu nu ma plang pentru ca imi este tocmai bine. Rar mi se pare ca ar fi exagerat de cald. Daca ar fi dupa mine, as vrea sa fie asa mereu. Bine, hai sa mai si ploua vreo cateva ore din cand in cand, dar caldura sa ramana aceeasi.

Lumea se plange de cald. Unii au plecat la mare, altii pe la munte, fiecare se bucura de concediu. Asta in fericitul caz in care reusesc sa isi ia cateva zile libere si sa plece pe undeva. Stiu ca sunt multi care nici nu pot visa sau spera la un concediu cat de mic. Printre ei ma numar si eu... Insa caldura asta as vrea sa ramana cat mai mult timp !

Tu cum te impaci cu caldura ?

Ganduri

           Zi de zi incerci sa te convingi ca exista motive sa mergi mai departe, desi cu greu gasesti unul... Zi de zi vrei sa iei totul mai usor si mai superficial, desi iti este din ce in ce mai greu...

           Zi de zi ai vrea sa schimbi ceva ce poate ca nu tine de tine... Zi de zi ti-ar placea ca lucrurile sa fie altfel si sa ai o alta viata...

           Zi de zi uiti sa mai visezi si ai vrea sa nu mai existe suferinta si lacrimi... pentru ca desi crezi ca au secat nu contenesti sa plangi...

           Zi de zi primesti alte si alte provocari si te intrebi pana cand vor dura toate acestea...

          Timpul zboara prea repede si nu stii unde se grabeste... Oare maine cum te va gasi ?!

Zbor

Visez adesea noptile ca zbor. Ca imi propun sa ma ridic si totul devine mai usor. Pot merge ca un gand oriunde imi doresc si nu e greu deloc. Ma simt usoara ca un fulg si nu ating nimic in zborul meu. Pot atinge tot ce am pe langa mine sau pot la fel de bine sa ocolesc tot ce as putea lovi in zbor. Sunt ca o pasare, doar ca nu zbor mai sus de 2 metri de pamant. Daca merg cu cineva, de exemplu, vorbesc cu el si il ocolesc, il astept, ii dau tarcoale si totul mi se pare cat se poate de firesc, desi nu ating pamantul.

Sentimentul este extraordinar. Ca si cum totul ar fi mai usor, ca si cum as fi o pasare care poate atinge orice culmi si as putea obtine orice imi propun. Mai ales senzatia de libertate si de liniste este de nedescris. Visul acesta ma linisteste foarte mult si imi da mereu sperante ca nimic nu este imposibil.

Va doresc sa aveti cat mai des acelasi vis. Poate atunci veti intelege. Senzatia este atat de puternica, incat este imposibil sa nu fii impresionat si sa nu crezi ca exista alte lucruri mult mai frumoase de care nu avem habar...

De maine...

De maine... dorm mai putin si citesc mai mult.
De maine... stau mai putin in casa si ma bucur mai mult de natura.
De maine... am mai multa grija de mine si mai putina de ceilalti.
De maine... ma multumesc cu ce am si nu mai visez la ce mi-as dori.
De maine... sunt mai putin sobra si zambesc mai mult.
De maine... nu mai sunt stresata.
De maine... sunt mai putin copilaroasa.
De maine... mananc mai sanatos.
De maine... nu mai gresesc.
De maine... imi cer scuze mai des.
De maine... sunt cine vreau eu sa fiu.

Toate astea de maine... Azi sunt cea de totdeauna.

Aiurea

Iata ca se intampla sa iti doresti lucruri, pe unele le obtii, pe altele nu, insa reusesti oarecum sa te mentii pe linia de plutire si sa speri cu toata fiinta ta ca se poate si va fi mai bine.

Si cand incerci sa te convingi de asta, poate ca si reusesti la un moment dat, apare cineva in viata ta care iti naruie toate visele, care iti distruge toate sperantele, care nu tine de cont de nimic din tot ce ai fi vrut pentru tine si care te lasa fara vlaga uitat in vreun colt, ca si cum nici nu ai existat vreodata. Si calvarul o ia de la inceput, din nou si din nou...

Poate ca in nebunia ta crezi ca nu ai nicio vina, desi nimeni nu iti poate garanta ca este asa sa nu. Incerci insa din rasputeri sa nu te prabusesti si sa te tarasti cu ultimele forte spre ultima licarire de speranta care ti-a mai ramas... Cauti in tine forta sa reinvii speranta pe care o aveai candva si sa lasi totul in urma, pentru ca oricat de urat ar fi totul viata merge mai departe si nu te intreaba daca ti-e bine...

Niciodata nu ai sa stii daca viitorul va fi asa cum ti l-ai imaginat...

Closed

Trec printr-o perioada foarte, foarte grea, drept pentru care nu stiu cand am sa revin cu postari aici. Am sa raman fara serviciu, nici sotul meu nu are, dar ratele trebuie platite. Nu stiu cand o sa ne recitim.

Trenul meu

M-a cuprins un dor nebun sa calatoresc cu trenul... Mi-as cumpara un bilet (eventual doar dus) catre cea mai indepartata destinatie doar de dragul calatoriei. Nu vreau neaparat sa ajung undeva, destinatia chiar nu conteaza, mi-e dor ca trenul sa ma duca undeva, oriunde, sa ma poarte departe de toti si de toate.

Trenul meu trebuie sa fie neaparat personal, ca sa se miste incet, ritmic, sa ascult tacanitul rotilor si pufaitul locomotivei, sa am mult timp la dispozitie ca sa vad oameni si locuri noi, sa ma pierd in peisaj, sa ma cufund in ganduri sau intre paginile vreunei carti. Ador sunetul mersului de tren !

Nu as lua pe nimeni cu mine tocmai pentru a ma bucura de liniste si de poezia drumului. Stiu, sunt egoista, dar mi-e dor de liniste, de singuratate pentru o vreme, mi-e dor sa fiu doar eu cu mine. Si nu m-as plictisi pentru ca imi place atat de mult incat as petrece o vesnicie calatorind...

De la geamul compartimentului toata lumea pare mai frumoasa, mai buna, mai calma, mai insorita. Mai ales cand vezi rasaritul din tren totul ti se pare mai usor, mai accesibil, mai aproape, nimic nu mai este imposibil.

Astept trenul care sa ma poarte catre nicaieri...

Motive, motive

Am gasit la Redsky pe blog o leapsa interesanta a carei tema mi-a placut si am preluat-o. Se refera la 3 motive pentru care as pleca din tara si 3 pentru care as ramane. Recunosc faptul ca m-am gandit de mai multe ori sa plec, dar niciodata nu am gasit motive suficient de puternice ca sa-mi iau inima in dinti si sa fac un pas in acest sens.

Motive pentru care as pleca... Bani care sa iti perimta sa duci o viata decenta fara sa ai semtimentul ca lucrezi cu pistolul la tampla si ca nu ai sa poti plati tot la sfarsit de luna. Bani care sa-ti demonstreze ca munca ta este apreciata si ca tu esti apreciat pentru ceea ce esti, ca nu trebuie sa pupi diverse dosuri pentru a-ti fi recunoscut efortul.

Oameni mai civilizati care nu arunca gunoaie pe strada in speranta ca nu vede nimeni, care nu te urmaresc la fiecare colt de strada sa vada ce faci, ce ti-ai cumparat, cu cine vorbesti, etc. Care nu te imping pe scari si nici nu sunt cu ochii pe tot ce ai, asa incat sa nu-ti fie teama sa-ti lasi poseta, manusile sau mai stiu ce intr-un loc in care stii ca le vei gasi si mai tarziu. Care nu asteapta spaga pentru ca salariul pe care il au ii determina sa isi vada linistiti de treaba.

Locuri noi, oameni noi...Imi place sa calatoresc si sa descopar cum traiesc oamenii prin alte parti, cu ce se ocupa, cum se distreaza, etc. Uneori am timp si bani pentru asta, alteori nu. Dar o plecare pe alte meleaguri ar fi o buna posibilitate sa acord mai mult timp unui hobby pe care altminteri il aman.

Motive pentru care as ramane... Familie, prieteni, cunostinte. Cand pleci dintr-un loc in care ai radacini e foarte greu sa iei totul de la inceput. Vii cu cate ceva de acasa, dar sunt multe lucruri cu care trebuie sa te acomodezi si pe care sa le inveti. Sunt legata de aceste locuri, cu oameni cu tot. Sunt acasa si asta nu as mai putea simti nicaieri altundeva.

Limba... Oricat de bine as cunoaste o limba straina, in romana ma exprim cel mai bine. In romana vorbesc, in romana iubesc, in romana visez... Sunt anumite lucruri care doar in romana mi se pare ca exprima exact ce vreau. Poate ca nu este asa, dar am simtit de mai multe ori acest lucru. Parca si injuraturile sunt mai dulci in romana ! Cand sunt foarte obosita abia pot lega doua cuvinte in romana, in alta limba mi s-ar parea teribil de greu...

Bucataria romaneasca. Fie ca este vorba de rosiile din gradina bunicii care inca miros a rosii, de laptele care inca e natural, sau de mamaliguta cu sarmale, toate astea fie nu se gasesc in alte parti, fie au cu totul alt gust sau nu au gust deloc. Imi place sa stiu ca pot gati ce vreau cand vreau, chiar daca nu voi manca tot ce am pregatit. Nu m-as vedea stand juma de zi gatind in alt loc decat la mine in casa sau smotruind "pana la piele" o casa care nu este a mea.

Ar mai fi multe alte motive de ambele parti, si sa plec, si sa raman, dar cele pe care le-am pomenit aici mi-au venit acum in minte. Oricum fiecare face ce simte ca e mai bine pentru el. Daca esti convins ca in alta parte ti-ar fi mai bine, probabil ca o sa faci tot ce poti sa obtii acel ceva.

Sunt curioasa ce ar spune despre asta, daca vor: Carmen Sima, Cora, Diana, Nice, precum si oricine altcineva care doreste sa scrie pe aceasta tema.

 

Friday Flowers [10]

Desi sta sa ploua simtim primavara cel putin prin faptul ca nu mai este atat de frig. Sa aveti o zi cat mai usoara si un week-end excelent !